Sondaj: Care sunt cei mai descriminați români. Plus: cât de proastă este părerea oamenilor despre politicieni

Sondajul efectuat în luna august arată că 87 la sută dintre români au auzit despre fenomenul de discrimnare, iar 12 la sută, nu.

Dintre cei care au auzit de discriminare, 69 la sută cred că este o problemă actuală în România, iar 25 la sută nu, și, tot dintre aceștia, 65 la sută cred că discriminarea se manifestă des și foarte des, iar 28 la sută rar.

În opinia respondenților, cele mai discriminate ar fi persoanele infectate cu HIV/SIDA (64 la sută dintre respondenți spun că foarte mult și mult), apoi cele dependente de dorguri (58 la sută), cele cu dizabilități psihice (56 la sută) și cele cu dizabilități fizice (54 la sută).

Romii sunt discriminați mult și foarte mult în opinia a 49 la sută dintre respondenți, românii, acolo unde sunt minoritari, în opinia a 48 la sută dintre respondenți, iar etnicii maghiari pentru 19 la sută dintre respondenți.

Totodată, sub jumătate dintre respondenți consideră că sunt discriminați mult și foarte mult persoanele cu o altă orientare sexuală (49 la sută), copiii instituționalizați (48 la sută), vârstnicii (38 la sută), tinerii (21 la sută), persoanele fără venituri (31 la sută), imigranții (24 la sută), minoritățile religioase (19 la sută) și persoanele aparținând minorității evreiești (14 la sută).

Femeile sunt discriminate mult și foarte mult în opinia a 28 la sută dintre respondenți, iar bărbații potrivit unei ponderi de 13 la sută.

Principalele motive ale discriminării sunt lipsa de educație (66 la sută dintre respondenți), nepăsarea oamenilor față de ceilalți semeni (49 la sută), lipsa de informație (46 la sută), corupția (44 la sută), lipsa toleranței din societate (43 la sută), situația financiară precară (42 la sută) și influența mass-media (20 al sută).

Cei care discriminează în românia sunt în primul rând politicienii, potrivit unei ponderi de 59 la sută dintre respondenți, apoi oamenii obișnuiți (47 la sută), funcționarii din instituțiile publice (46 la sută), angajații din firmele private (38 la sută), medicii (36 la sută), persoanele care lucrează în mass-media (27 la sută) și cadrele didactice (25 la sută).

Cel mai ridicat nivel de discriminare este perceput pe piața muncii în materie de angajare și profesie, 63 la sută dintre respondenți susținând că acesta este ridicat și foarte ridicat, apoi în ceea ce privește accesul la servicii de sănătate (55 la sută), accesul la servicii administrative și juridice (50 la sută), accesul la educație (49 la sută), în ceea ce privește obținerea de bunuri, facilități și accesul în locuri publice (43 la sută) și libera alegere a domiciliului (27 la sută).

Însă dacă ar avea la dispoziție un buget pentru a reduce discriminarea în România, respondenții ar aloca cel mai mult – o treime – în domeniul sănătății, apoi un sfert pentru educație, 17 la sută în domeniul muncii, 12 la sută în domeniul demnității personale și doar 9 la sută în domeniul serviciilor publice administrative și juridice.

Întrebați dacă în România lucrurile merg într-o direcție bună sau într-una greșită, 61 la sută dintre respondenți au ales a doua variantă, cu variații de la 64 la sută dintre cei cu maxim opt clase și 53 la sută dintre cei cu studii universitare și post-universitare, și de la 62 la sută în mediul rural, la 57 la sută în Capitală și la 48 la sută în mediul urban (100.001 – 200.000 de locuitori).

Cercetarea a fost realizată de TNS pentru Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pe un eșantion de 1.406 români de peste 18 ani, reprezentativ la nivel național.